|
Stories
6 ani...au trecut aproape 6 ani de cand, intr-o dimineata rece de sfarsit de octombrie, am venit pe lume, o mana de om, o mogaldeata sosita fara instructiuni de folosire...si ei ma asteptau, cu emotii si nerabdare, cu lacrimi si bucurie, cu speranta si iubire. Multa iubire, asta am simtit eu cand cineva m-a luat pe sus si a pus obrajiorul meu langa cel al mamei si in momentul acela magic am incetat din plans. Da, cu siguranta era mama, o simteam dupa bataile inimii, ii auzeam glasul cu care ma mangaiase cele 9 luni pana acum, i-am simtit mana si am strans usor din degete...Si atunci am stiut ca si eu o iubesc. Apoi tati...el barbatul casei, si pe el l-am stiut dupa usurinta cu care m-a luat in brate, dupa mustata un picut aspra pe care a apropiat-o de manuta mea si dupa lacrima calda ce incerca sa o ascunda de ochii curiosilor. Si mamaia mea, cu parul alb si fata senina, soptind...bine ai venit, scumpa noastra. Si apoi incet, incet i-am cunoscut pe toti...personajele povestii mele, o poveste care se scrie chiar acum sub ochii mei...si in care eu am rolul principal.
Si timpul trece...Am inceput gradinita si gimnastica, sunt foarte incantata de ceea ce fac, in fiecare dimineata abia astept sa merg la gradinita si sa ma intalnesc cu Maria si colegii mei.
E vara, e vacanta, zilele trec parca mai usor si chiar daca inceputul verii a fost un pic mai greu pentru noi, acum ma bucur din plin de soare, mare, plaja, distractie. Si oare ce as putea sa imi doresc mai mult? Mai ales ca pregatim si plecarea la munte...Voi reveni cu amanunte.
Am reinceput gimnastica...mingea, cercul, coarda sunt din nou prietenele mele si sa va mai spun un secret: stiu sa fac semisfoara si podul. Merg si la dans si imi place sa dansez in fata oglinzilor si imi inchipui ca sunt intr-o sala de bal...Sunt fericita!
Cand mami mi-a spus sa spun ceva despre mine, m-am uitat lung si i-am zis: Eu sunt Pupi si sunt printesa. Ce sa mai spun? Si apoi m-am gandit...vreau sa spun cum am fost noi la munte! Si cum imi place sa ma alint. Sau poate cum miros eu perna lui tati cand mi-e dor de el. Si cum imi scriu numele cu mandrie si arat la toata lumea...Cum caut privirea mamei atunci cand ma tem de ceva. Si cum imi place sa stau seara cu ochii inchisi si sa visez ca zbor pe aripile unui cal magic...
Oare este loc sa scriu cate as avea de spus despre mine?
Comments
esti din Constanta?
- andrei
|
|
Contact This Site's Owner
